Mi-am dat seama ca daca vrem sa clarificam o relatie, primul
pas e sa clarificam relatia, aceea care ne da cea mai mare "bataie de cap"
in sensul de provocare.
Alta relatie in afara relatiei care e deja si de care fugim
pentru ca ne scoate la iveala ce nu vrem sa vedem, nu exista. Fugind, doar speram
ca gasim piatra filozofala in alta parte, fara sa fim provocati/deranjati
In relatia provocatoare sunt problemele noastre (proprii) reale,
vizibile, daca facem un pas inapoi sa le vedem
Daca nu ne luam timp sa vedem asta, cum putem spune real ca
vrem o relatie?
Uneori ne place doar ideea ei, dar nu vrem implicare,
schimbare, transformare, ci gust bun, fara sa-l vedem astfel pe celalalt (si
implicit pe noi) asa cum e, pastrand astfel o distanta si ramanand la nivelul
lui 'ce vreau eu sa fie', 'cum imi place mie sa fie', etc.
Daca avem puterea/discernamantul sa fim transparenti, abia atunci relatia (nerezultata din ce vreau si mi-ar place mie sa fie) e posibila. De fapt relatia rezultata din ce vreau si imi place nu e o relatie, e doar o satisfacere, a ceva, deci senzoriala.
Daca avem puterea/discernamantul sa fim transparenti, abia atunci relatia (nerezultata din ce vreau si mi-ar place mie sa fie) e posibila. De fapt relatia rezultata din ce vreau si imi place nu e o relatie, e doar o satisfacere, a ceva, deci senzoriala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu