Femeia - un templu.

Femeia este un templu viu. Un templu ce elogiază frumusețea primordială a sufletului care desenează în exterior, prin strălucirea sa, cele mai frumoase forme, curburi încântătoare, văi pufoase.

În acest templu starea de feminitate se naște și înflorește, hrănind pământul. Candoarea manifestată în mod perfect prin acele priviri copilărești pline de inocență, care te duc până în inima arhetipului în sine, senzualitatea rafinată care inundă trupul în mii de fiori de plăcere și dorință; sensibilitatea ei de a simți și înțelege toate limbile prin care sufletele celor din jur se exprimă; toate acestea consolidează templul și îi măresc strălucirea.

Apoi, ceea ce întărește fundația templului este caracteristica femeii de a fi maternă, de a proteja, de a susține, de a hrăni, de a dărui neîncetat prin simpla libertate interioară cu care se manifestă. 

Bărbatul! Cât de important este rolul bărbatului! Stabilitatea sa interioară, forța, curajul, încrederea cu care o susține, toate acestea fac ca templul să strălucească neîncetat, să cuprindă în aura sa mii de suflete și să le lumineze, să le înalțe spre divinitatea din ele însele. 

Bărbații, în drumul lor spre evoluție, în acel sens ascendent, sunt asemeni unei coloane verticale de forță spirituală. Femeile, în schimb, în dezvoltarea lor, devin asemeni unor flori care își deschid miile de petale și își împrăștie mireasma; femeile mângâie suflete și oferă impulsuri transformaționale celor din jur prin însăși natura lor.

Sursa