Renunţă la mintea care gândeşte în proză; trezeşte alt gen de minte care gândeşte poetic. Lasă-ţi deoparte priceperea la silogisme; cântecul lasă-l să-ţi fie mod de viaţă. Treci de la intelect la intuiţie, de la cap la inimă, pentru că inima e mai aproape de mistere. - Osho

luni, 30 octombrie 2017

AMORUL TANTRIC OSHO RAJNESH



AMORUL TANTRIC

OSHO RAJNESH

“Celălalt este în realitate o poartă. Şi astfel,
actul amoros cu o femeie este de fapt actul
                                                                     amoros cu întreaga Manifestare”.


Sigmund Freud a spus la un moment dat că omul se naşte ca fiinţă nevrotică. Nu este tocmai neadevărat. De fapt, omul nu se naşte ca fiinţă nevrotivcă, ci este integrat unei societăţi nevrotice, care mai devreme sau mai tîrziu  îl împinge spre nebunie. Omul se naşte ca fiinţă normală, firească şi pură. De îndată ce un copil este încadrat societăţii, el este expus în mod neputincios influenţelor sale nevrotice.
În starea în care ne aflăm acum, sîntem cu toţii fiinţe nevrotice. Iar această nevroză îşi are originea într-o profundă scinziune: tu nu mai eşti unul singur, ci doi  şi chiar mai mulţi. Aceste lucruri trebuie înţelese foarte bine, pentru că numai aşa putem înainta pe calea tantrică. Gîndurile şi sentimentele tale sînt două lumi diferite şi în aceasta constă nevroza. Lumea gîndurilor şi lumea sentimentelor tale nu mai sînt legate una de alta. Te-ai identificat complet cu lumea gîndurilor tale şi te-ai desprins de lumea sentimentelor. Dar sentimentele sînt mai adevărate decît gîndurile, mai autentice. Sentimentele sînt mult mai aproape de fiinţa naturală decît orice gînd. Tu ai fost născut cu o inimă simţitoare, în timp ce gîndirea ta a fost cultivată în mod artificial şi antrenată ca atare de către societate. Iar această lume a sentimentelor ai reuşit  s-o înăbuşi complet.
Chiar şi acum cînd spui că simţi ceva, de fapt doar gîndeşti că simţi. Sentimentul pur a fost ucis, şi anume din motive foarte precise. Un nou-născut este o fiinţă sensibilă – el simte lucrurile – pentru că el nu este încă o fiinţă gînditoare. El este o fiinţă absolut naturală, ca toate celelalte, ca un copac sau un animal. Însă apoi începem să formăm copilul, să-l cultivăm şi astfel el însuşi învaţă să-şi reprime sentimentele, pentru că altfel ar întîmpina permanent greutăţi. Copilul nu mai poate ţipa cînd vrea să ţipe, pentru că părinţii se supără, mustrîndu-l şi ameniniţîndu-l că nu-l vor mai iubi. El nu este acceptat aşa cum este ci trebuie să se conformeze modelului ideologic al părinţilor şi să corespundă idealurilor acestora. Numai atunci va fi iubit.
Aşa cum este nu poate fi iubit. Copilul poate fi iubit numai dacă respectă anumite precepte, care şi ele sînt impuse, neveninid în mod firesc. În acest mod fiinţa naturală este tot mai mult reprimată, fiind înlocuită cu ceva nenatural, răzvrătit. Acel ceva “nenatural” este caracterul, gîndirea. Şi cîndva mai tîrziu vine un moment, cînd distanţa dintre lumea gîndurilor şi lumea sentimentelor este atît de mare, încît o conciliere devine imposibilă. Iar din acel moment nu mai ştiţi ce a fost cîndva fiinţa naturală din voi şi ve a mai rămas din ea. Aţi devenit nişte măşti, nişte false personalităţi şi aţi uitat faţa voastră originară. Mai mult decît atît, voi înşivă vă temeţi deja să simţiţi ceea ce ţine de originar, pentru că ştiţi că atunci întreaga societate se va împotrivi. Voi înşivă veţi ajunge să vă împotriviţi naturii voastre adevărate.
Aceasta este o stare absolut nevrotică. Deja nu mai ştiţi ce vreţi şi care sunt necesităţile voastre reale – şi de aceea ţncercaţi să satisfaceţi necesităţi false. Numai o inimă sensibilă poate să vă clarifice care sunt necesităţile voastre adevărate. Înăbuşind nevoile voastre autentice, veţi reuşi să produceţi altele neautentice. De exemplu, începeţi să mîncaţi prea mult, vă îndopaţi cu mîncare fără să aveţi senzaţia că v-aţi săturat. Nevoia voastră reală este de iubire şi nu de mîncare. Într-adevăr există o legătură fundamentală între iubire şi mîncare, în sensul că dacă nevoia de iubire nu este satisfăcută, ea se transformă într-un surogat – nevoia de a mînca. Dar veţi putea mînca oricît de mult veţi dori, fără ca necesitatea să fie vreodată satisfăcută, pentru că dintr-nceput ea nu a fost autentică. Pierdem vremea încercînd să satisfacem nevoi neautentice şi este clar că astfel nu putem fi niciodată satisfăcuţi.
Tu vrei pur şi simplu să fii iubit. Aceasta este o necesitate firească şi fundamentală, dar care poate fi orientată greşit. De exemplu, în încercarea de atrage atenţia altora asupra ta, poate să iasă la iveală nevoia adevărată de iubire. Tu vrei să fii observat şi admirat de către alţii, devii deci un politician căruia masele îi acordă atenţie. Dar pentru că adevărata ta necesitate este năzuinţa de a fi iubit ar putea o lume întreagă să-ţi acorde atenţia, fără ca necesitatea ta fundamentală să fie cîtuşi de puţin satisfăcută. Dorinţa ta poate fi implinită doar de către acea unică persoană, care iubindu-te îţi oferă întreaga ei atenţie.
Cînd iubim pe cineva cu adevărat îi acordăm toată atenţia noastră. Există o strînsă legătură între respect şi iubire, căci dacă înfrîngem în noi nevoia de iubire, se creează prin compensaţie o falsă nevoie: dorim să fim respectaţi de ceilalţi. Dar şi cînd aceasta se întîmplă tot nu sîntem  mulţumiţi. Nevoia aceasta este falsă ăi ruptă de adevărata nevoie naturală. Acestă sciziune în personalitate este nevroza.
Tantra este un concept absolut revoluţionar – cel mai vechi şi cel mai nou în acelaşi timp. Tantra aparţine celei mai vechi tradiţii, dar este în acelaşi timp şi total netradiţională: după concepţia tantrică noi ne irosim viaţa dacă nu reuşim să ne vindecăm şi să devenim întregi. Tantra spune că nu avem voie să rămînem în această stare de sciziune. Trebuie să devenim un întreg.
Ei bine, cum să facem aceasta? Poţi să te gîndeşti cît vrei la această problemă, că tot nu te va ajuta cu nimic, pentru că însăşi gîndirea este precesul care te dedublează. Gîndire înseamnă analiză, gîndirea separî lucrurile. Sentimentele le unesc, le purifică şi produc sinteza lor.
Deci veţi putea chibzui pînăla adînci bătrîneţi, citind cărţi şi reflectînd asupra lor, fără ca ceva să se schimbe, pentru că singurul lucru ce te poate ajuta, este să ajungi în centrul tău afectiv. Dar nu este atît de simplu, pentru că dacă începem să ne gîndim la centrul nostru afectiv, gîndim din nou. Dacă spui cuiva “Te iubesc”, fii atent să observi dacă este doar un gînd, sau un sentiment. Dacă este doar un gînd atunci scapi esenţialul. Un sentiment apare din totalitatea ta – tot corpul şi spiritul tău, tot ceea ce reprezinţi tu participă la aceasta. La producerea unui gînd participă numai capul şi nici acela în totalitatea sa, ci doar parţial. Capul produce un gînd care este trecător şi care chiar în următorul moment poate dispărea. Numai o parte a creierului este angrenat şi de aici nefericirea continuă de a lansa, pe baza unor trecătoare şi fragmentare gînduri, jurăminte de dragoste pe care să nu le putem onora. Poţi să spui de exemplu: “Te iubesc acum şi pentru totdeauna”, dar a doua parte a declaraţiei tale este opromisiune pe care n-o poţi ţine, pentru că se bazează pe o frîntură de gînd la care fiinţa ta nu participă în întregime. Şi ce vei face în momentul cînd a trecut? Promisiunea ta va deveni o datorie, o închisoare.
Sartre spune la un moment dat că în ultimă instanţă nici o promisiune nu poate fi respectată.
În stadiul în care sînteţi nu puteţi promite nimic., pentru că nu sînteţi o unitate integrală. Promisiunea este întotdeauna făcută doar de o parte din voi şi ce vă veţi face atunci cînd această parte va fi detronată şi o alta va lua sceptrul în mînă? Cine să mai ducă la bun sfîrşit promisiunea? Atunci deveniţi nişte făţarnici, încercînd cu îndîrjire să vă prefaceţi că împliniţi promisiunea. În cazul acesta totul este minciună.
Tantra spune că trebuie să revenim în centrul nostru afectiv, în centrul inimii. Dar cum?
Cu aceasta încep comentariul sutrelor. Fiecare sutră se străduieşte să vă vindece şi să vă păstreze întregi.


Prima sutră:


La începutul unirii sexuale

îndreaptăţi atenţia
asupra focului de început
şi menţine-te în el
pentru a evita văpaia cea mare
a sfîrşitului.

Sexul poate aduce mulţumire profundă şi poate să te readucă la fiinţa ta adevărată, naturală, la întregul originar şi anume din mai multe motive. Aceste motive trebuiesc bine înţelese. Un motiv este acela că sexul este o experienţă atît de totală, încît te scoate din echilibru. De aici şi frica de sex.
Voi v-aţi identificat cu gîndurile şi cu mintea voastră, ori sexul este tocmai treaba la care îţi pierzi mintea. Îţi pierzi capul, el nu mai joacă nici un rol. Toată raţiunea, întreaga desfăşurare a gîndurilor este suspendată. Şi dacă nu se întîmplă aşa, atunci nu este vorba de sex adevărat, autentic. Atunci nu ajungi nici la orgasm şi nu găseşti nici împlinire. Atunci chiar actul erotic devine o chestiune locală, o problemă a minţii – asta se întîmplă cu voi.
Obsesiile sexuale ale lumii contemporane nu provin din faptul că potenţialul sexual al omenirii ar fi crescut, ci din faptul că voi înşivă nu mai reuşiţi să vă deschideţi total experienţei sexuale. De fapt omenirea era în trecut mult mai dotată din punct de vedere sexual şi de aceea nici nu exista această dependenţă obsedantă. Această poftă vulgară după sex nu arată decît că ceea ce este autentic nu mai are loc, ci se practică numai un fel de pseudo-sex. Gîndirea omului modern este dominată de sex tocmai pentru că actul sexual autentic nu mai are loc. Sexualitatea însăşi a fost împinsă spre cap. Ea a devenit o gimnastică a minţii. Numai la ea vă gîndiţi.
La mine vin oameni, spunînd că se gîdesc tot timpul la sex. Le face plăcere să se gîndească la sex, să citească despre asta, să se uite la poze pornografice – este ceea ce savurează. Dar în momentul cînd sînt confruntaţi direct cu această problemă, îşi pierd brusc interesul. Devin chiar impotenţi. Ei percep această energie vitală doar atunci cînd se gîndesc la ea. Şi de îndată ce trebuie să se cufunde cu adevărat în actul amoros, ei simt că pierd energia şi dorinţa de a reuşi. Ei se simt morţi în propriile corpuri.
Ce se întîmplă cu oamenii aceştia?
Actul erotic a devenit o chestiune mentală. Ei nu mai pot să-l facă, ci pot doar să se gîndească la el. Actul sexual presupune ca întreaga fiinţă să fie implicată şi de îndată ce totalitatea fiinţei trebuie să participe, capul devine neliniştit pentru că nu mai este stăpîn pe situaţie. Nu mai deţine controlul.
În Tantra actul amoros este folosit pentru a vă unifica. Pentru aceasta trebuie să uitaţi tot ce aţi auzit şi învăţat vreodată despre sex: tot ce v-a predicat societatea, biserica, religiile şi profesorii. Uitaţi tot şi dezvoltaţi-vă total în act. Uitaţi de orice control; controlul este un obstacol, daţi-vă frîu liber. Nu încercaţi să vă păstraţi controlul, ci lăsaţi-vă luaţi de val ca şi cînd aţi fi înnebunit de-a binelea. Această stare fără gînduri, fără intelect, seamănă într-adevăr cu nebunia.
Deveniţi trup, deveniţi animal, pentru că animalul din voi mai este încă întreg şi nevătămat. Pentru omul modern, aşa cum este construit el, sexul pare a fi cea mai uşoară cale de mîntuire, avînd în vedere faptul că centrul sexual este cel mai profund centru biologic al fiinţei.
Prin sex apăreţi în lume, fiecare celulă este o celulă sexuală. Corpul vostru este forma de manifestare a energiei sexuale. Prima sutră spune:

La începutul unirii sexuale

Focalizează-ţi atenţia
asupra focului de început
şi menţine-te în el
pentru a evita văpaia cea mare
a sfîrşitului.

În aceasta constă întreaga diferenţă. Pentru voi actul sexual este o uşurare şi de aceea vă grăbiţi să scăpaţi de această energie. Scăpînd de această energie suplimentară vă simţiţi uşuraţi. Dar satisfacţia pe care voi o resimţiţi nu este decît epuizare. Energiile excedentare duc la tensiuni, omul devine agitat dorind  să acţioneze împotriva acestei stări de lucruri. Scăpînd de aceste energii, vă simţiţi epuizaţi, şi luaţi această epuizare drept relaxare. Dar acest tip de relaxare este negativ. Dacă voi reuşiţi să vă destindeţi doar pieryînd această energie, atunci preţul este prea mare. Iar în plus, nu veţi decît o destindere pur fizică, care nu poate fi atît de profundă încît să atingă nivelele spirituale.
Prima sutră spune deci că nu trebuie să ne grăbim să ne atingem scopul. Rămîneţi la început. Actul sexual cuprinde două părţi – jocul amoros şi ejacularea. Rămîneţi la jocul amoros, pentru că în această fază sînteţi relaxaţi, mai degrabă încălziţi decît fierbinţi. Şi nu vă grăbiţi să vă stingeţi scopul. Încercaţi să uitaţi complet scopul. 

La începutul unirii sexuale

focalizează-ţi atenţia
asupra focului de început
În timp ce urcă energia, nu irosiţi nici un gînd pentru a o perturba, ci rămîneţi aşa lăsînd energia să vă inunde. Nu năzuiţi să ejaculaţi, uitaţi complet de asta. Trăiţi cu toată intensitatea căldura preludiului şi contopiţivă cu iubitul sau iubita, ca şi cînd aţi fi devenit o singură persoană. Realizaţi un circuit energetic.
Există trei posibilităţi – doi îndrăgostiţi pot reda în timpul actului sexual trei constelaţii geometrice diferite. Poate că aţi mai auzit despre acestea, sau aţi văzut unul dintre acele vechi desene alchimeice, în care un bărbat şi o femeie goală sînt reprezentaţi în cadrul a trei figuri geometrice. Primul desen este un pătrat, al doilea un triunghi şi al treilea un cerc.
Aici este vorba de una din vechile analize alchimice şi tantrice ale actului amoros. La un act sexual normal nu participă două, ci patru “persoane”, ceea ce este exprimat printr-un pătrat. Se formează patru unghiuri, pentru că fiecare din cei doi parteneri este scindat în două jumătăţi, o lume a gîndurilor şi o lume a sentimentelor. Deci la un act sexual obişnuit, nu se vor întîlni două persoane ci patru, şi aceasta este o experienţă în care nu se petrece niciodată întîlnirea profundă a celor doi. Este o afacere în patru colţuri iar întîlnirea rămîne absolut superficială. Pare a fi o întîlnire, dar nu este de fapt, neputînd avea loc o comuniune, pentru că nici unul dintre parteneri nu atinge nivelele mai profunde ale celuilalt. Se întîlnesc două minţi, două lumi raţionale, dar nu lumile lor afective; această dimensiune le rămîne ascunsă şi străină.
Al doilea tip de întîlnire este exprimat printr-un triunghi. Cei doi îndrăgostiţi sînt reprezentaţi prin cele două puncte ale bazei orizontale, iar aceste două puncte devin brusc şi pentru scurt timp unul singur; cei doi devin punctul din vîrful triunghiuli.
Pentru un moment vă pierdeţi individualitatea separată şi deveniţi un întreg. Este mai bine decît să formaţi un pătrat, pentru că reuşiţi să vă contopiţi măcar pentru o singură clipă, iar această unitate vă umple de putere şi energie. După aceea vă simţiţi din nou tineri şi proaspeţi.
Dar a treia constelaţie este cea mai bună, iar aceasta este de fapt modul de întîlnire al tantricilor. La această întîlnire se închide un cerc. Un cerc nu are colţuri şi astfel întîlnirea nu va dura doar o singură clipă, ci ea va fi nelimitată. Timpul nu mai joacă nici un rol. Dar aceasta este posibil doar dacă nu urmăriţi cu orice preţ să ejaculaţi. Dacă tindeţi spre punctul culminant, totul devine un triunghi, pentru că după ejaculare se pierde punctul de contact.
Rămîneţi la preludiu, nu vă năpăstuiţi asupra sfîrşitului.
Cum trebuie să procedăm? Pentru a rămîne în faza de început, nu trebuie să punem multe lucruri la inimă. În primul rînd nu concepeţi actul amoros ca pe un mijloc de a ajunge undeva. Nu-l folosi ca mijloc pentru a tingerea unui scop. Actul amoros este în sine un scop, şi nu mai urmăreşte altul. Nu este un drum care să te ducă undeva.
În al doilea rînd, nu vă gîndiţi la viitor, ci rămîneţi în prezent. Cine nu reuşeşte să se menţină în prezent în timpul preludiului acela nu va reuşi să se menţină în prezent nici în viaţă. Şi trebuie să fie aşa, pentru că stă în natura actului erotic să vă arunce în prezent. Rămîneţi în prezent, savuraţi întîlnirea a două corpuri, a două suflete şi contopiţi-vă! Prin căldura inimii şi prin iubire, încercaţi să creaţi o situaţie în care să vă puteţi contopi unul în celălalt.
De aceea atunci cînd nu iubiţi persoana cu care vă culcaţi, simţiţi nevoia să vă grăbiţi. Celălalt este doar folosit, celălalt este doar mijlocul pentru atingerea scopului. Şi partenerul la rîndul lui se foloseşte de voi în acelaşi mod. Vă exploataţi reciproc, fără să ajungeţi să vă contopiţi. Dacă vă iubiţi veţi reuşi să vă disolvaţi unul în celălalt, şi această dizolvare din timpul jocului amoros vă va aduce tot felul de revelaţii profunde.
Cu cît vă veţi grăbi mai puţin să finalizaţi actul amoros, cu atît va deveni totul mai puţin sexual şi din ce în ce mai spiritual. Chiar şi organele genitale se contopesc, iar energiile celor două corpuri intră într-o stare de unire profundă şi liniştită care se poate menţine ore în şir. Acest nivel al comuniunii voastre va deveni tot mai adînc. Dar nu vă gîndiţi la asta, savuraţi clipa şi rămîneţi contopiţi unul în celălalt. Cîndva această stare se va transforma în extaz, în samadhi. Cînd aţi aflat ce este această stare, cînd o veţi putea simţi şi recunoaşte, atunci veţi pierde dorinţa după sex. Atunci puteţi deveni brahmacharis (cei ce practică abstinenţa sexuală). Ceea ce veţi prin sex va fi inocenţă.
Poate părea contradictoriu, pentru că noi întotdeauna ne-am închipuit că cel care practică abstinenţa sexuală nu trebuie să aibă de-a face cu sexul opus şi că trebuie chiar să-l evite pe cît posibil. De aici va decurge o falsă pudoare, pentru că preocupările noastre mentale vor fi în continuare legate de sex. Şi cu cît evităm mai mult sexul, cu atît ne preocupă mai mult, pentru că sexul este o necesitate existenţială.
Tantra spune că nu trebuie să evadăm şi să ne sustragem sexului (pentru că aricum n-am avea nici o şansă) – ci urmăm calea naturală, care ne va ajuta să o şi depăşim. Nu luptaţi împotriva propriei voastre naturi. Acceptaţi-o dacă vreţi s-o depăşiţi. Dacă reuşiţi să vă menţineţi în starea de comuniune cu partenerul, fără a urmări un scop anume, atunci vă veţi putea menţine ore în şir în faza de început a actului sexual. Tensiune înseamnă energie. O puteţi pierde atingînd punctul culminant, apoi sînteţi goi şi cădeţi într-o stare de epuizare depresivă. Voi vedeţi în aceasta o destindere, cînd de fapt este o stare negativă.
Tantra vă va purta către o dimensiune înaltă a relaxării şi această dimensiune este pozitivă. În unire deplină partenerii îşi dau unul altuia energie. Ei fac un cerc, în care energia îi inundă circular. În felul acesta ei îşi dau viaţa unul altuia şi îşi împrospătează energia vitală. Nu se pierde energie, din contră partenerii primesc mereu energie nouă, pentru că acest contact stimulează fiecare celulă în parte. Şi dacă reuşiţi să vă dedaţi acestor stimulări, erotice, fără să stingeţi punctul culminant; rămînînd deci la faza de început şi fără să vă înfirbîntaţi, schimbînd numai căldură între voi, atunci reuşiţi cu adevărat să vă cunoaşteţi (întîlniţi).
Actul amoros se poate prelungi foarte mult timp. Fără ejaculare, fără a risipi energie în mod stupid, actul devine meditaţie, şi, prin aceasta redeveniţi o unitate înseamnă sciziune. De îndată ce ea a fost anulată, veţi putea urma regulile societăţii fără să vă mai identificaţi cu ele, jucîndu-vă pur şi simplu rolul.
Veţi fi chiar siliţi să purtaţi măşti, pentru că trăiţi într-o lume ipocrită care altfel v-ar strivi, v-ar anihila. Oamenii puri, autentici, chipurile originare, sînt mereu şi mereu distruse. Noi l-am răstignit pe Iisus, pentru că s-a comportat autentic, lucru pe care societatea în ipocrizia ei nu l-a putut suporta. Noi l-am otrăvit pe Socrate pentru că a început să fie cu adevărat onest.
Comportaţi-vă aşa cum vă cere societatea. Nu vă aduceţi pe voi înşivă şi pe alţii în mod inutil în situaţii grele. De îndată ce aţi cunoscut natura adevărată a fiinţei voastre şi unitatea sa internă, societatea nu vă va mai împinge spre alienare, făcînd din voi nişte nevrotici.

La începutul unirii sexuale

îndreaptăţi atenţia
asupra focului de început
şi menţine-te în el
pentru a evita văpaia cea mare
a sfîrşitului.

Dacă ajungeţi la ejaculare şi vă risipiţi energia, atunci se stinge şi focul. Aţi pierdut energia pur şi simplu, fără să cîştigaţi nimic în schimb.
A doua sutră:

Într-o astfel de îmbrăţişare

simţurile tale freamătă (se înfioară)
ca frunzele în timpul furtunii.
Fii tu însuţi acest freamăt.

Dacă se întîmplă ca în timpul unei astfel de îmbrăţişări, unei astfel de comuniuni profunde cu iubita ta, simţurile tale să freamăte ca frunzele în timpul unei furtuni, atunci menţine-te în acest freamăt.
Încă ne mai este frică, chiar şi atunci cînd ne iubim. Nu permitem corpurilor noastre libertate de mişcare, pentru că dacă le permitem să facă ce vor, sexualitatea se va răspîndi peste tot în corp. Atîta timp cît sexualitatea este limitată la centrul sexual, treaba mai este sub control – capul vostru ţine totul în frîu. Dar atuci cînd tot corpul este inundat de plăcere, pierdeţi controlul. Atunci se poate întîmpla chiar să tremuraţi din tot corpul ţi să urlaţi tare, pentru că corpul vostru a preluat conducerea şi capul nu mai are nimic sub control.
Noi reprimăm exprimarea liberă în mişcări. În mod deosebit a fost reprimată libertatea de expresie a femeilor, peste tot în lume. Ele nu au voie să se înfioare, să se mişte şi rămîn încremenite ca nişte cadavre. Bărbatul are toată iniţiativa, iar partenera rămîne neclintită, pasivă. Cum s-a ajuns pînă aici? De ce stăpînesc bărbaţii astfel femeia peste tot în lume?
Din teamă că de îndată ce tot corpul femeii ar fi cuprins de fior, bărbatul n-ar mai putea-o satisface. Şi asta pentru că femeia poate atinge nenumărate orgasme, iar bărbatul nu. Un bărbat atinge doar o dată punctul culminant, pe cînd femeia poate avea un orgasm după celălalt. Se cunoaşte faptul că ea poate atinge un adevărat lanţ de orgasme. Fiecare femeie poate avea cel puţin trei orgasme unul după celălalt, iar bărbatul numai unul. La aceasta se mai adaugă şi faptul că femeia este stimulată de orgasmul bărbatului, de a mai avea în continuare orgasme. Şi în aceasta constă dificultatea. Cum să se descurce bărbatul într-o astfel de situaţie?
Urmarea este că femeia are imediat nevoie de alt bărbat, pentru că sexul în grup este tabu. Peste tot în lume oamenii au avut grijă să instaureze sisteme sociale monogame. Părerea generală a oamenilor este că, este cel mai sănătos lucru ca femeia să fie stăpînită în acest mod şi pentru totdeauna. De aceea nu este de mirare că 80-90% din femei nu ştiu ce este acela un orgasm. Pot naşte copii, asta este O.K. ele pot să-şi satisfacă bărbaţii, şi asta este în ordine, dar ele însele rămîn mereu nesatisfăcute. De aceea este aproape natural că femeia peste tot în lume suferă de o aşa amărăciune, o aşa frustrare; este clar că necesitatea ei existenţială nu este satisfăcută.
Ai sentimentul minunat atunci cînd în timpul actului sexual începi să tremuri, pentru că astfel energia se poate distribui în tot corpul. Ea inundă fiecare parte a orpului cu o vibraţie, la care participă în mic fiecare celulă. Atunci fiecare celulă pare însufleţită pentru că fiecare celulă este de fapt o celulă sexuală.
În momentul cînd sînteţi concepuţi, se unesc două celule sexuale din care se naşte corpul vostru. Ele s-au înmulţit la milioane, dar celula fundamentală rămîne o celulă sexuală. Atunci cînd începe tot corpul să tremure, are loc nu numai întîlnirea voastră cu partenerul, ci şi întîlnirea fiecărei celule cu perechea ei. Această înfiorare este expresia faptului că s-a întîmplat întocmai. În această stare păreţi a fi devenit animale – dar omul este un animal şi nu-i nimic rău în asta.

Într-o astfel de îmbrăţişare

simţurile tale se înfioară
ca frunzele în timpul furtunii.
Devin-o  tu însuţi acestă înfiorare.

Este ca şi cînd o furtună reuşeşte să zguduie copacul pînă la rădăcină, astfel că fiecare frunză se cutremură.
Fiţi ca şi copacul – lăsaţi furtuna să vină. Iar sexul este o astfel de furtună, o energie uluitoare care vă învăluie. Termuraţi! Vibraţi! Lăsaţi fiecare celulă a corpului să danseze. Aceasta este valabil pentru ambii parteneri. Şi partenerul vibrează pînă la ultima celulă. Numai atunci vă puteţi întîlni, iar această întîlnire nu se realizează la nivelul gîndurilor, ci într-o întîlnire a douî energii corporale.
Deveniţi această înfiorare şi nu vă despărţiţi de ea, nu fiţi spectatori – pentru că spectator este doar raţiunea. Nu încercaţi să vă postaţi deasupra situaţiei. Deveniţi această înfiorare, pentru că atunci nu se înfioară doar corpul, ci toată fiinţa ta, tu însuţi devii fiorul. Atunci nu vor mai exista două corpuri, cu două viziuni diferite.
La începutul unirii sexuale sînt două energii care vibrează, care se întîlnesc, iar la sfîrşit este un cerc. Cei doi nu mai există.
Ce se întîmplă cînd se închide un astfel de cerc?
Mai întîi devii brusc parte a forţei dezlănţuite a naturii, nemaifiind un mecanism raţional format de societate, ci o adevărată putere existenţială. Devii o parte a nesfîrşitei totalităţi. În această cutremurare devii parte a întregului cosmos şi aceastăa este un moment de uluitoare creaţie. Tu şi iubita ta nu mai sînteţi substanţă solidă deveniţi alunecoşi, energiile curg unele într-altele, vă pierdeţi raţiunea. Toate procesele mentale încetează, în sfîrşit nu mai sînteţi scindaţi şi aţi devenit o unitate. Această anulare a dualităţii se numeşte advaita. Dacă nu atingeţi această stare, atunci nici un fel de alte filosofii despre non-dualitate nu vă vor ajuta, vor fi doar cuvinte goale. Dar cînd aţi trăit anularea dualităţii la nivel existenţial, veţi putea înţelege Upanishadele şi pe mistici cînd vorbesc despre uniune cosmică” şi “a fi un întreg”. Atunci veţi înţelege ce înseamnă să nu trăieşti izolat de lume, să nu fii un străin pe acest pămînt, să te simţi în univers ca la tine acasă. Şi în acest sentiment de “ mă aflu în această existenţă ca la mine acasă” dispar orice fel de griji. Nu va mai exista suferinţă, nici frică, nici vreun conflict. Aceasta este ceea ce Lao se numeşte “tao” şi Shankara “advaida”. Vă puteţi găsi chiar voi înşivă o denumire pentru această stare – dar pentru a o avea, trebuie să intraţi cu profundă iubire în actul sexual, să fiţi vioi, să tremuraţi, să vă înfioraţi, să deveniţi fiorul însuşi.

A treia sutră:

Singură amintirea

unităţii,
fără acea îmbrăţişare
aduce transformarea (devenirea).

Odată ce aţi experimentat asta, nici nu mai aveţi nevoie de partener. Trebuie doar să vă reamintiţi actul sexual şi senzaţia respectivă vă apare din nou. Dar mai întîi trebuie să fi trăit acest sentiment. Dacă l-aţi trăit, puteţi să-l mai produceţi şi fără partener. Nu este prea simplu, dar este posibil. Atîta vreme însă cît nu s-a produs, sînteţi dependent de un partener. Şi sînt mai multe motive pentru care această trăire apare şi independent de partener.
Odată ce aţi trăit sentimentul acesta cu un partener, aproape că nici nu mai trebuie să existaţi pentru el. De îndată ce aţi devenit energie care vibrtează în cerc, aţi înţeles că de fapt partenerul nici nu mai există. Exişti doar tu pentru tine – la fel şi partenerul există doar pentru el. Această unitate rezidă în temeiurile cele mai profunde ale fiecărui om.
Femeilor le vine mai uşor să atingă această stare, pentru că ele au de la natură pornirea de a închide ochii în timpul jocului amoros. La această tehnică este bine să ţineţi ochii închişi, pentru că este mai uşor să te concentrezi astfel asupra unităţii date de circuitul energetic creat.
Închideţi ochii, aşezaţi-vă, ca şi cînd partenerul ar fi lîngă voi, aduceţi-vă aminte cum a fost şi intraţi în starea respectivă. Dacă corpul vostru începe să se înfioare şi să vibreze, nu-l împiedicaţi. Uitaţi complet că partenerul nu este de faţă şi mişcaţi-vă ca şi cînd el ar fi. Numai la început vă veţi comporta ca şi cînd partenerul ar fi de faţă. Dar de îndată ce ştiţi ce urmează, nu mai este o autosugestie. Atunci “celălalt” este cu adevărat lîngă voi.
Mişcaţi-vă ca şi cînd aţi face dragoste. Faceţi tot ceea ce faceţi de obicei, ţipaţi, unduiţi-vă, tremuraţi. Şi imediat o să observaţi că se restabileşte cercul. De data aceasta însă cercul nu mai este realizat cu o femeie sau cu un bărbat. Tot universul devine femeia ta, dacă eşti bărbat, şi bărbatul tău dacă eşti femeie. În acet moment vă aflaţi într-o profundă comuniune cu existenţa însăşi, fără ca celălalt să vă fie poarta de intrare.
Celălalt este în realitate o poartă. Şi astfel este actul amoros cu o femeie, actul amoros cu întreaga existenţă. Femeia este o poartă şi astfel este şi bărbatul. Celălalt reprezintă intrarea în totalitate, dar sînteţi atît de grăbiţi că nu observaţi asta niciodată. Reuşind să rămîneţi cîteva ore în comuniune cu celălalt, într-o adîncă îmbrăţişare, uitaţi de celălalt şi deveniţi o ramură prelungită a existenţei. Dacă aţi trăit vreodată aşa ceva, puteţi folosi această tehnică şi cînd sînteţi singuri şi astfel aţi mai cîştigat o libertate – libertatea faţă de celălalt.
De fapt întreaga existenţă devine un celălalt, devine iubita ta, iubitul tău şi de aceea poate fi folosită această tehnică oriunde este posibil să te menţii într-o comuniune continuă, neîncetată, cu totalitatea. Cînd ai ajuns atît de departe, poţi face asta şi la alte dimensiuni. Poţi s-o faci de exemplu în timpul plimbării de dimineaţa, venind astfel într-o legătură intimă cu aerul dimineţii, cu soarele care răsare, cu stelele care pălesc şi cu copacii. Noaptea puteţi s-o faceţi privind la Lună. Cînd veţi şti cum să procedaţi veţi şti să iubiţi tot universul.
Dar trebuie început totuşi cu un om; fiinţele umane vii sînt cele mai apropiate. Ele sînt manifestarea universului vostru celui mai familiar, dar nu şi indispensabil. Puteţi să faceţi saltul uitînd de poarta care vă conduce spre cer.

Amintirea însăşi

asupra unităţii
aduce transformare.

Şi veţi fi cu adevărat transformaţi, veţi fi ca şi născuţi a doua oară. Tantra foloseşte sexul ca pe un vehicol. Sexul este energie şi poate fi folosit ca un bun mijlocitor. Sexul poate să vă transforme fundamental, transpunîndu-vă în sfere transcedentale.
Dar aşa cum se practică sexul în mod obişnuit este o eroare care nu poate duce nicăieri. Această modalitate este falsă şi nefirească. În cazul acesta sînt chiar şi animalele mai isteţe ca noi. Ele se comportă natural. Noi sîntem pervertiţi. Insisenţa cu care societatea v-a băgat în cap că sexul este un păcat, v-a blocat în interior şi asta nu vă permite să fiţi relaxaţi şi totali în ceea ce faceţi. Vă implicaţi oarecum parţial; daţi vina pe sex în mod greşit şi în felul acesta contaminaţi şi generaţiile viitoare. Tînăra generaţie susţine ce-i drept că nu mai este apăsată de prejudecăţi, că nu are obsesii sexuale, că nu cunoaşte tabu-uri; în realitate conştiinţa tinerilor nu se poate debarasa atît de uşor de toate aceste blocaje. Această anti-atitudine v-a fost insuflată de secole. Trecutul omenirii trăieşte în voi. Chiar dacă în mod conştient nu consideraţi sexul un păcat, totuşi subconştientul vostru este tentat să condamne energia sexuală. Nu reuşiţi să intraţi cu toată fiinţa într-o relaţie amoroasă, întotdeauna ceva rămîne pe dinafară; şi acel ceva cauzează scindarea în personalitate.
După Tantra trebuie să vă dăruiţi total, să uitaţi pur şi simplu de voi, de civilizaţie, de religie, cultură şi de ideologii. Uitaţi de tot şi de toate şi dăruiţi-vă plenar actului amoros! Goliţi-vă de gînduri. Numai atunci puteţi percepe că aţi devenit una cu partenerul. Şi acest sentiment de unitate poate fi detaşat de persoana fizică a partenerului şi dăruit întregului univers. Puteţi fi într-o relaţie amoroasă cu un copac, cu Luna, cu orice altceva. Cînd veţi cunoaşte cum se realizează cercul energetic, îl veţi produce fără nici un ajutor. Poţi chiar produce cercul energetic în tine, pentru că omul are în sine atît esenţa masculină, cît şi pe cea feminină. Tu îi cuprinzi pe amîndoi, pentru că te-ai născut dintr-un bărbat şi o femeie, deci ai cîte o jumîtate de la fiecare.
Poţi să-i uiţi pe toţi ceilalţi şi să închizi cercul energetic în propria interioritate. De îndată ce s-a întîmplat asta – iar bărbatul tău interior a cunoscut femeia ta interioară – te vei afla într-un act erotic cu tine însuţi. Şi cînd s-a închis cercul în felul acesta, te păstrezi cu adevărat în abstinenţă. Toate celelalte forme de abstinenţă nu sînt decît perversiuni care aduc cu sine probleme specifice. Doar cînd cercul s-a închis în propria persoană, ai obţinut libertatea.
Învăţătura tantrică spune că sexul este cea mai mare încătuşare dar tocmai această încătuşare poate fi folosită ca instrument pentru obţinerea celei mai înalte libertăţi. Tantra spune că poţi folosi şi otravă ca medicament, dacă eşti sufucient de înţelept.
Deci nu condamnaţi nimic! Folosiţi orice, găsiţi căi pentru a folosi şi transforma lucrurile. Tantra însemnă o acceptare profundă şi totală a vieţii şi se dovedeşte a fi o metodă unică în felul ei. N-a existat niciodată, în nici o ţară din lume ceva asemănător. Tantra spune – nu vă debarasaţi de nimic, nu vă împotriviţi, nu creaţi conflicte, pentru că fiecare formă de opoziţie vă distruge pe voi înşivă.
Toate celelalte religii sînt împotriva sexului, dintr-un fel de teamă, pentru că sexul generează o energie copleşitoare. Cel care se dedă acestor practici, nu mai prea este aici, şi nici ştie unde-l mai poate duce valul. Frica interioară te obligă să gîndeşti astfel -     “Încearcă să creezi o barieră între tine şi acest flux energetic şi nu permite acestei energii vitale să pună stăpînire pe tine. Încearcă tu s-o stăpîneşti pe ea”.
Numai Tantra spune că ideea acestei supremaţii este închipuită şi bolnăvicioasă şi că de fapt nu te poţi disocia de această energie. Această energie eşti chiar tu! De aceea orice scindare este nenaturală, samavolnică şi voluntară! În realitate ea este imposibilă, pentru că tu însuţi eşti acest flux energetic, sau o parte din el, un val în această curgere.
Bine înţeles că poţi să devii rigid şi să te separi de flux, dar această crispare a ta va duce doar la o atrofiere a sensibilităţii. Lumea este compusă din astfel de oameni abrutizaţi. Nici un om nu mai este cu adevărat vivace. Sînteţi bucăţi de gheaţă, purtate şi ele mai departe de curgerea vieţii. Topiţi-vă. Tantra spune că trebuie să vă topiţi. Nu fiţi nişte ice-berguri. Topiţi-vă şi deveniţi una cu fluxul vieţii. Fiţi conştienţi cînd deveniţi una cu acest curent energetic. Simţiţi contopirea şi veţi fi transformaţi. Iar transformarea va fi cu siguranţă totală. Această transformare nu se va produce prin luptă şi conflict, ci printr-o reală conştientizare.
Aceste trei tehnici de Tantra sînt pur ştiinţifice – şi dacă le aplicaţi, sexul va deveni altceva decît cunoaşteţi voi. Atunci sexul nu mai poate fi o uşurare momentană şi energia nu mai poate fi pierdută. Atunci actul de iubire devine nesfîrşit. Devine un cerc meditativ.
Iată şi cîteva tehnici înrudite:

Cînd întîlneşti un prieten

pe care l-ai aşteptat îndelung
întîmpină-l cu bucurie
şi ia toată bucuria asupra ta.

Intră în această bucurie şi devin-o una cu ea – poate fi orice bucurie, orice te face pe tine fericit. Această propoziţie “întîmpină cu bucurie un prieten care ţi-a lipsit” este doar un exemplu.
Pe neaşteptate poţi întîlni un prieten pe care nu l-ai mai văzut de zile sau ani în şir şi te cuprinde brusc bucuria. Însă în loc să-ţi îndrepţi toată atenţia asupra bucuriei, o îndrepţi asupra prietenului şi scapi astfel esenţialul, iar bucuria ta nu va mai dura mult. Atenţia ta se concentrează asupra prietenului, începi să vorbeşti, să reactualizezi amintiri comune şi scapi momentul spre a te bucura cu adevărat. În acest mod bucuria se pierde.
Cînd întîlneşti un prieten şi inima ta este inundată brus de bucurie, concentrează-te aupra acestei bucurii. Încearcă să simţi plenar bucuria şi fii tu însuţi acest belşug de trăire. Întîmpină-ţi prietenul în aşa fel încît amîndoi să fiţi cuprinşi de bucuria voastră, în mod conştient. Lasă-ţi prietenul la marginea evenimentelor, în timp ce tu rămîi în centrul acestui sentiment de fericire. Această trăire se poate realiza în orice situaţie.
Soarele răsare şi dintr-o dată simţi că şi în interiorul tău răsare ceva. Uită atunci de soare, lasă-l la periferie, iar tu rămîi centrat în propria energie ascendentă. Felul în care vei reuşi să te concentrezi, va declanşa răspîndirea energiei în tot corpul tău, în toată fiinţa ta. Şi nu fi nici acum spectatorul care observă ce se întîmplă. Contopeşte-te în acest proces! Nu se întîmplă prea des să cunoaşteţi bucuria, fericirea, beatitudinea şi ar fi păcat să scăpaţi aceste momente din cauza faptului că vă concentraţi atenţia asupra obiectului. De cîte ori resimţiţi bucurie, aveţi impresia că ea vine diaafară. Prietenul apare şi atunci este ca şi cînd bucuria ar veni din faptul că l-aţi întîlnit – ca şi cînd ea s-ar datora prietenului. Dar în realitate nu este aşa. Bucuria este întotdeauna în voi, iar prietenul reprezintă doar pretextul prin care ea se poate exprima. Prietenul poate doar să vă atenţioneze, că bucuria a şi venit şi aceasta este valabil nu numai pentru bucurie, ci pentru toate sentimentele. Pentru mînia, tristeţea, durerea, fericirea voastră – aşa se întîmplă cu toate lucrurile. Ceilalţi oameni creează doar situaţia favorabilă, pentru ca sentimentele tăinuite să iasă la iveală. Ceilalţi nu sînt acum ce declanşează sentimentele noastre, şi nu pot schimba nimic în voi. Orice s-ar întîmpla cu voi, se întîmplă din interiorul vostru, pentru că s-a aflat acolo dintotdeauna. Întîlnirea cu un prieten se constituie în ocazia de a da la iveală ceea ce este latent şi ascuns în voi. Din acele izvoare tainice se manifestă ceea ce dintotdeauna a existat aici. Trebuie să rămîneţi în orice situaţie aţi fi, la sentimentele voastre cele mai intime. Şi atunci veţi dobîndi o cu totul altă atitudine în viaţă.
Aplicaţi această tehnică şi la senzaţiile voastre negative.
Cînd vă înfuriaţi, nu transferaţi furia asupra persoanei care v-a declanşat starea. Uitaţi de celălalt şi deveniţi voi înşivă furia. Simţiţi furia în totalitatea sa, lăsaţi-o să se dezlănţuie. Nu încercaţi să raţionalizaţi spunînd – “Acest individ m-a făcut mînios”. Nu acuzaţi pe celălalt, pentru că el este doar factorul declanşator… Fiţi  recunoscători! Cineva v-a ajutat să aduceţi la lumină ceva obscur şi reprimat. Celălalt v-a atins tocmai un punct vulnerabil, care exista dinainte, dar într-un mod ascuns. Acum că aţi fost atenţionaţi, încercaţi să simţiţi mai bine rana.
Folosiţi această tehnică la fiecare sentiment ce va apare, fie negativ sau pozitiv şi vă veţi supune astfel unei transformări radicale. Fie că este pozitiv sau negativ, deveniţi voi înşivă acest sentiment. Dacă este mînie, atunci mînia se va disolva – şi aceasta este diferenţa dintre sentimentele pozitive şi cele negative.
Atunci cînd un sentiment dispare prin trăire conştientă, este vorba de un sentiment negativ. Cînd prin trăire conştientă a unui anumit sentiment, deveniţi sentimentul însuşi, care se dilată şi vă cuprinde întreaga fiinţă, atunci este vorba de un sentiment pozitiv. Conştiinţa voastră generează efecte diferite în cele două cazuri. Dacă este un sentiment maliţios, conştiinţa voastră se va debarasa de el. Dacă este un sentiment bun, frumos şi plăcut, atunci deveniţi una cu el; şi conştiinţa voastră îl va face tot mai profund.
Aceasta este criteriul pentru mine; dacă ceva devine mai profund prin conştiinţa voastră, atunci este bun. Dacă însă dispare prin conştiinţa voastră, atunci este ceva rău. Ceea ce nu rezistă în faţa conştiinţei este păcatul, iar ceea ce prin conştiinţă creşte, este virtutea. Virtutea şi păcatul nu sînt concepte impuse de societate, ci convingeri interioare.
Folosiţi raza de lumină a conştiinţei ca pe o lampă şi întunericul va dispărea. Trebuie doar să faceţi lumină şi întunericul va dispărea, pentru că în realitate el nici n-a existat. Întunericul n-a fost decît o stare negativă, respectiv absenţa luminii. Şi multe alte lucruri mai apar la lumină, pentru că ele existau dinainte.
Aceste rafturi cu cărţi, aceşti pereţi nu dispar, dacă aduc lumină în încăpere. În întuneric nu erau aici – nu erau vizibile pentru voi – dar cînd faceţi lumină, dispare întunericul şi apare realul.
Prin conştiinţă dispare tot ce este negativ precum ura, mînia, tristeţea, violenţa, iar atunci se va revela pentru prima dată iubirea, bucuria, extazul.
De aceea sună această tehnică astfel:

Cînd întîlneşti un prieten

pe  care l-ai aşteptat îndelung
întîmpină-l cu bucurie
şi ia toată bucuria asupra ta.

A cincea tehnică spune:

În timp ce mănînci şi bei

devin-o  gustul însuşi
şi împlineşte-te astfel.

Mîncăm mereu tot felul de lucruri, pentru că altfel n-am putea trăi, dar o facem total inconştienţi şi în mod mecanic, ca nişte roboţi. Atîta vreme cît nu savuraţi total gustul mîncării, doar vă îndopaţi. Mîncaţi încet şi deveniţi conştienţi de gust – şi puteţi fi conştienţi de el, numai mîncînd încet.
Nu înfulecaţi mîncarea pur şi simplu. Simţiţi-i gustul fără grabă. Lăsaţi-o să se topească pe limbă şi atunci veţi simţi senzaţia aceea plăcută în tot corpul şi nu numai în gură şi pe limbă, ci cap pînă-n picioare. O anumită dulceaţă – sau ce gust va fi să fie – se va răspîndi cu nişte valuri. Gustaţi ceea ce mîncaţi şi deveniţi gustul însuşi.
În acest punct Tantra pare a se afla în contradicţie cu toate celelalte tradiţii. Aşa numiţii Jainas spun: aswad, fără gust. În asiramul lui Mahatma Ghandi chiar, aswad era o prescripţie, conform căruia nu trebuia savurat gustul mîncării. Mîncarea da, dar nu savurarea ei: “Trebuie să vă scoateţi din cap ideea de a savura gustul mîncării. Mîncarea este necesară, deci asimilaţi-o în mod mecanic. Dorinţa de a gusta este o poftă lumească, deci nu gustaţi nimic”.
După Tantra însă, trebuie să savurăm gustul cît de mult posibil şi să devenim astfel tot mai sensibili, delicaţi şi plini de viaţă. Dar nu numai să fim mai simţitori, ci să devenim gustul însuşi.
Practicînd tehnica “lipsei simţului gustativ ”, vă omorîţi simţurile, şi deveniţi tot mai insensibili. Şi cînd deveniţi indensibili, nu vă mai puteţi simţi corpul – deci nici propriile senzaţii. Atunci vă axaţi doar pe cap, vă plasaţi centrul de greutate în cap, şi asta înseamnă sciziune. Tantra spune că nu este bine să fiţi scindaţi. Este bine şi corect să gustaţi, să fiţi simţitori, căci cu cît sînteţi mai simţitori, cu atît deveniţi mai plini de viaţă; şi cu cît sînteţi mai plini de viaţă cu atît mai multă vitalitate vă va inunda fiinţa interioară, căci astfel sînteţi deja mai deschişi.
Bine-nţeles că puteţi mînca, fără să simţiţi absolut nimic, asta nu este greu. Poţi să atingi un om fără să participi afectiv – asta facem tot timpul. Cînd strîngi mîna cuiva nu o atingi cu adevărat, pentru că asta ar însemna să fii cu totul acolo, să fii tu însuţi cuprins în strîngerea mîinii. Trebuie să te afunzi cu totul în degetele şi palmele tale, ca şi cînd tu şi sufletul tău ar fi cuprinse în mînă. Numai atunci atingi cu adevărat. Dar tu te retragi atunci cînd atingi mîna cuiva şi mîna ta rămîne lipsită de viaţă, prefăcîndu-se că atinge pe cineva; şi astfel atingerea autentică nu mai are loc.
În general ne ferim de atingeri. Ne este frică să punem mîna pe cineva, căci atingerile au devenit pentru noi expresia sexualităţii. Te poţi afla într-un tren aglomerat şi să atingi în acelaşi timp mai mulţi oameni, fără ca să ai un contact cu ei, şi fără ca ei să aibă vreun contact cu tine. Doar corpurile se îngrămădesc unele în altele dar sufletele sunt retrase. Diferenţa se simte imediat. Dacă chiar atingi pe cineva într-o adunare, respectivul va fi indignat. Corpul tău poate fi în contact cu un altul, dar tu n-ai voie să fii în corpul tău. Trebuie pur şi simplu să fii în afara problemei, ca şi cînd n-ai fi în corpul propriu, ci ai fi un obiect mort care atinge pe un altul.
Această lipsă de receptivitate este dăunătoare. Este dăunătoare pentru că astfel voi vă feriţi de viaţă. Aveţi o teamă îngrozitoare de moarte – cînd de fapt sînteţi deja morţi! Deci nu vă fie frică, nu mai trebuie să muriţi, pentru că deja sînteţi morţi! Dar de aceea vă este frică – pentru că nu aţi trăit. Aţi ratat viaţa, iar moartea se apropie tot mai mult.
Un om plin de viaţă n-are niciodată frică de moarte, tocmai pentru că trăieşte. Cînd vă trăiţi viaţa cu adevărat, nu mai aveţi frică de moarte, căci atunci veţi putea trăi (experimenta) chiar şi moartea. Cînd va veni moartea, veţi fi suficient de sensibili şi receptivi s-o savuraţi ca pe o viaţă însăşi. Atunci moartea va fi o experienţă uluitoare.
Cînd sîntem suficient de vitali, putem să trăim inclusiv moartea şi atunci nu mai există moarte. Cînd veţi putea experimenta şi moartea, cînd veţi putea urmări cu simţurile treze moartea corpului şi percepe retragerea şi dizolvarea sinelui în propriul centru – cînd veţi putea trăi şi asta, aţi devenit deja nemuritori.

În timp ce mănînci şi bei

devin-o gustul însuşi
şi împlineşte-te astfel.

Cînd bei apă simte întreaga răcoare. Închide ochii şi bea încet, gustă fiecare sorbitură. Percepe răcoarea apei şi fii una cu ea, pentru că această răcoare, pe care apa o transferă asupra ta, devine parte a corpului tău. Gura şi limba ta vor prelua răcoarea apei, şi vor lăsa întregul corp să participe la asta. Lasă valurile să se reverse peste întregul corp şi atunci le vei simţi peste tot. În felul acesta îţi creşte sensibilitatea şi devii mai vital şi mai mulţumit.
Noi sîntem frustraţi, goi, nesatisfăcuţi şi spunem atunci că viaţa este nesatisfăcătoare. Dar vina este în noi. Noi nu împlinim viaţa noastră şi nici nu ne lăsăm împliniţi de ceva. Purtăm cu noi un scut de protecţie, pentru că ne este frică să nu devenim astfel cadavre umblătoare.
Tantra spune: deveniţi mai vitali, mult mai vitali, pentru că viaţa este însuşi Dumnezeu. Nu există alt Dumnezeu decît viaţa. Deveniţi vitali şi veţi deveni mai divini.
Fiţi plini de viaţă şi nu veţi cunoaşte moartea.


Tantra, calea dăruirii

                   Dacă iubirea nu vă poate ajuta  
să intraţi în starea de meditaţie
                             atunci nimic altceva nu vă va ajuta

Prima întrebare:
Te rog explică-ne dacă tehnicile din “Vigyana Bhairava Tantra ”, despre care ne-ai vorbit tot timpul, sînt de fapt tehnici de yoga sau tema centrală a învăţăturii tantrice?
Această întrebare şi-o pun mulţi oameni. Tehnicile despre care am vorbit pînă acum, sînt folosite şi în yoga. În yoga, ca şi în Tantra tehnicile sînt aceleaşi, dar există totuşi o diferenţă. Tu poţi folosi aceleaşi tehnici, folosind diferite filosofii ale vieţii. Cadrul general, fundalul diferă, nu tehnicile în sine. Yoga are o cu totul altă viziune asupra vieţii – exact pe cea opusă căii Tantra.
Yoga însemnă luptă. Yoga este propriu zis calea voinţei. Tantra se opune oricărei forme de luptă şi nu este calea voinţei, din contră, este calea totalei dăruiri. Pentru aceasta nu ai nevoie de voinţă. După Tantra voinţa proprie este problema şi originea tuturor suferinţelor, iar în yoga este exact invers. În yoga impedimentul principal este tocmai această totală abandonare a voinţei.
Yoga spune că o voinţă slabă este sursa tuturor chinurilor şi suferinţelor. Tantra dimpotrivă, spune că suferinţa provine din voinţa proprie, ego şi dintr-o individualitate scindată.
Yoga spune: cultivă-ţi voinţa pînă la perfecţiune şi vei fi iluminat, eliberat. Tantra spune: renunţă la voinţă, fii gol de orice voinţă proprie şi vei fi iluminat. Şi amîndouă teoriile au dreptate – aici apare problema, pentru mine amîndouă au dreptate.
Dar drumul pe care îl urmează yoga este un drum cumplit de greu, pentru că este aproape imposibil să-ţi aducu ego-ul la perfecţiune. aCeasta ar însemna să devii centrul întregului univers. Acest drum este de lungă durată şi foarte chinuitor, astfel că în realitate nu te va duce niciodată la ţelul dorit. Ce se va întîmpla deci cu adepţii Yoga? Undeva pe drum, într-una din vieţi, aceştia se vor reorienta spre Tantra.
Yoga poate fi practicată la modul intelectual, dar niciodată nu va găsi o acoperire existenţială. Numai un om capabil de asta poate să-şi atingă scopul prin calea Yoga. În mod normal însă, nu se întîmplă aşa – şi dacă există totuşi o excepţie, aceasta este un om ca Mahavir. Secole de secole vor trece pînă să apară un om ca Mahavir, care să fie iluminat prin Yoga. El este excepţia care întăreşte regula.
Şi cu toate acestea Yoga are o mai mare putere de atracţie. Tantra este o cale mai uşoară, mai naturală, prin care poţi atinge ţelul simplu şi fără effort; dar tocmai de aceea nu vă place drumul acesta. De ce ? Orice v-ar place, place de fapt conştiinţei de sine. Tot ceea ce întăreşte conştiinţa de sine şi satisface ego-ul, are putere de atracţie mai mare. Ego-ul vostru vă are total în mînă şi de aceea vă apare Yoga mult mai atrăgătoare.
Cu cît eşti mai egoist, cu atît apare Yoga mai atrăgătoare, pentru că Yoga este provocarea totală a ego-ului. Cu cît este mai dificil de obţinut ceva, cu atît îi place mai mult ego-ului. În asta constă de exemplu, forţa de atracţie a muntelui Everest. Tentaţia mare de a excalada unul din vîrfurile Himalaiei, rezidă în faptul că este atît de greu să o faci. Hillary şi Tensing au fost cuprinşi de extaz cînd au atins vîrful Everest. Ce fel de extaz? Ego-ul lor fusese profund satisfăcut, pentru că ei erau primii.
Puteţi să vă imaginaţi cum s-a simţit primul om pe Lună? Primul om din istoria omenirii, căruia nimeni nu-I mai poate lua locul, pentru că rămîne primul pentru totdeauna? Astfel ego-ul se va simţi profund satisfăcut şi va fi lipsit pentru totdeauna lipsit de concurenţă. Acum poate să ajungă pe Lună oricine ar dori – oricum n-ar mai fi primul.
Însă pe Lună pot ajunge mulţi şi pe munţii Everest la fel – dar Yoga reprezintă o culme şi mai înaltă. Şi cu cît este mai îndepărtată ţinta, cu atît poate fi satisfăcut ego-ul mai bine. În acest fel se naşte orgoliul curat, perfect şi absolut.
Nietzsche ar fi avut mari satisfacţii cu Yoga, pentru că el credea că energia care stă în spatele a tot ce este viaţă, este energia voinţei – voinţa de putere – iar prin Yoga devii mai tare, mai puternic. Cu cît ai mai mult control asupra ta, cu atît controlezi mai bine instinctele, corpul şi spiritul, cu atît te simţi mai puternic. Devii propriul tău stăpîn. Dar numai prin luptă, prin conflicte, prin violenţă. Iar cîndva în timp, pentru omul care a practicat vieţi la rînd Yoga, vine un moment cînd realizează că întreaga trudă a fost în zadar. Totul este aşa de monoton – şi-n ultimă instanţă iluzoriu: de fapt cu cît îţi întăreşti mai mult ego-ul, cu atît devine mai puternic sentimentul că totul este lipsit de sens. Ajuns în acest punct, adeptul Yoga de cele mai multe ori face apel la Tantra.
Dar Yoga pare mai ispititoare, fiindcă toţi sînteţi nişte egoişti. Atitudinea tantrică este proprie doar acelora care vieţi la rînd s-au ostenit din greu cu exerciţiile Yoga. Doar în acel moment Tantra va însemna ceva pentru ei, atunci cînd au dobîndit deja o mai bună înţelegere a conexiunii vieţii.
În mod normal nu te simţi atrs de Tantra şi dacă totuşi se întîmplă, atunci din motive greşite. Deci încercaţi să înţelegeţi şi aceste motive. Tantra nu pare de la bun început fascinantă, pentru că presupune dăruire totală. N-aveţi voie să luptaţi. Trebuie doar să vă lăsaţi purtaţi de curentul vieţii – n-aveţi voie nici măcar să înnotaţi. Trebuie să vă lăsaţi purtaţi de curent, nu să mergeţi împotriva lui.
Tantra acceptă natura aşa cum este şi spune – încredinţaţi-vă naturii, nu luptaţi împotriva ei. Însăşi sexualitatea este dată de natură şi este bună. Aveţi încredere în forţa impulsivă, instinctuală, lăsaţi-vă purtaţi de ea, nu luptaţi împotriva ei.
O supunere fără luptă este miezul învăţăturii tantrice. Curgeţi odată cu valul vieţii. Eliberaţi-vă.
Aceste învăţături nu vor găsi un ecou prea mare pentru că ego-ul vostru nu poate fi satisfăcut prin aşa ceva. Tantra cere de la bun început, ca să renunţaţi la ego-ul vostru; deja cu primul pas trebuie dizolvat ego-ul.
Şi în Yoga se cere să-ţi abandonezi ego-ul dar numai la sfîrşit. Mai întîi trebuie purificat şi cînd este complet cristalizat, se dizolvă, pentru că atunci nu mai poate exista. Dar acesta este ultimul pas în Yoga în timp ce în Tantra este primul.
Deci Tantra nu pare convingătoare la modul general şi dacă este, atunci numai din motive false. Dacă vrei de exemplu să te destrăbălezi sexual, atunci fără doar şi poate poţi să-l numeşti exerciţiu tantric”.
Aceasta poate fi motivul real pentru fascinaţia învăţăturii tantrice. Dacă nu ai în cap decît vin, femei, muzică şi astfel de lucruri pentru care Tantra trebuie să dea socoteală – atunci nueşti cu adevărat interesat de Tantra, ci de altceva pentru care Tantra reprezintă o justificare. De aceea Tantra vă interesează de cele mai multe ori din motive greşite.
Tantra nu există pentru a vă satisface sexualitatea debordantă, ci pentru a vă transforma radical. Deci nu vă duceţi singuri de nas ! Puteţi să vă înşelaţi foarte uşor spunînd “Tantra”, în timp ce vă referiţi la cu totul altceva. De aceea Bahavir nu a irosit nici un cuvînt despre Tantra, pentru că pericolul de a vă autoînşela este foarte mare. Omul este întratît de pervertit, încît poate invoca mereu alte lucruri, decît cele care există în realitate. Omul îşi poate raţionaliza orice motivaţie.
În China antică exista o tradiţie  asemănătoare celei tantrice. Ea exista ca ştiinţă ocultă şi se numea “Tao”. Tao se bazează pe cunoştinţe asemănătoare cu cele din Tantra. Taoismul spune de exemplu să nu rămîi la un singur partener dacă vrei să te eliberezi de sexualitatea ta. Să nu te cramponezi de o femeie sau un bărbat; este mai bine să schimbi.
Aşa este corect, dar poţi prelua acest gînd înşelîndu-te asupra motivelor sale reale. De fapt eşti doar obsedat de sex şi spui: “eu practic un exerciţiu tantric şi de aceea nu pot rămîne la o singură femeie. Trebuie să schimb partenera”. Mulţi dintre împăraţii chinezi au practicat “Tao” şi şi-au făcut de aceea haremuri uriaşe. Sensul profund al învăţăturii taoiste îl recunoşti doar atunci cînd pătrunzi adînc în psihicul uman. Dacă rămîneţi doar cu o singură femeie vă pierdeţi mai devreme sau mai tîrziu interesul pentru ea, fără să pierdeţi interesul pentru femei în general. Te simţi şi înainte şi după la fel de atras de sexul opus, numai că femeia cu care trăieşti acum – soţia ta nu mai aparţine sexului opus. Ea nu te mai fascinează, iar forţa ei de atracţie, magnetismul ei a scăzut –  te-ai obişnuit cu ea.
Tao spune că un bărbat care are relaţii sexuale cu mai multe femei nu numai că depăşeşte ideea de cuplu, ci transcende chiar  ideea de sex. Intimitatea cu multe femei îl aduce în situaţia de a termina cu această problemă. Este adevărat, dar periculos şi vouă vă plac aceste învăţături nu pentru că sunt adevărate ci pentru că vă dau cale liberă. Aceasta este problema în Tantra.
De aceea a fost împinsă în obscuritate această învăţătură chineză. Aşa trebuie să fie. Şi în India a fost înăbuşită învăţătura tantrică pentru că era periculoasă – şi este periculoasă, doar pentru că sunteţi atît de pervertiţi. Astfel, aceste învăţături sunt de o frumuseţe unică. În toată istoria spirituală a omenirii nu există ceva mai frumos şi mai misterios ca Tantra. Nici o cunoaştere nu este aşa de profundă. Dar cunoşterea aduce cu sine mereu şi pericole. Ştiinţa conemporană a devenit o ameninţare pentru omenire tocmai că a pătruns în miezul unor mistere profunde. De exemplu astăzi se ştie cum se produce energia atomică.
Einstein se pare că a zis că într-o viaţă viitoare, în cazul în care ea ar exista, şi-ar dori să fie maidegrabă tinichigiu decît om de ştiinţă, căci privind retrospectiv, toată viaţa lui a fost în zadar – şi chiar mai mult decît atît, a fost chiar un pericol pentru umanitate. El a divulgat una din cele mai profunde mistere oamenilor, care în toate acţiunile lor nu ştiu decît să se autoamăgească.
  Cred că ziua aceea nu este prea îndepărtată, cînd va trebui să ţinem sub cheie orice descoperiri ştiinţifice. După unele zvonuri se pare că oamenii de ştiinţă reflectează în ascuns, dacă este cazul să facă publice descoperirile lor; şi chiar dacă să le mai continuie, deoarece se mişcă pe un teren foarte exploziv.
Orice cunoaştere reprezintă un pericol, doar necunoaşterea este inofensivă, pentru că nu poţi să faci prea multe cu ea. Poveştile naïve pentru copiisînt drăguţe şi la fel de inofensive ca medicina homeopatică – care nu poate în nici un caz să dănueze. Dacă ea ne ajută, aceasta depinde de cît sîntem de creduli, dar un lucru este cert – nu dăunează cu nimic. Medicina homeopatică este inofensivă. Efectul se resimte în funcţie de cît eşti de credul. Şi dacă se obţine un efect, acela nu poate fi decît bun.
Nu uitaţi cînd ceva generează numai bine, este vorba de o superatiţie. Cînd ceva poate provoca bine şi rău, atunci este vorba de cunoaştere – şi numai atunci. Ceva autentic le cuprinde pe amîndouă – şi să ajute şi să facă rău. Numai ceva neautentic este în exclusivitate bun în efectele sale. Iar atunci efectul curativ nu se produce prin procedeul respectiv, ci prin propria proiecţie mentală. Într-un anumit sens sînt bune doar lucrurile neautentice, pentru că nu pot dăuna cu nimic.
Tantra este o ştiinţă care se află în posesia unor cunoştinţe mai profunde ca ştiinţa atomului, pentru că ştiiţa atomului se ocupă cu materia, iar Tantra cu voi. Iar voi sînteţi mai periculoşi decît orice forţă atomică! Tantra se ocupă de atomul biologic, de tine – de celula vie – de conştiinţa care este cea mai intim legată de viaţă şi mecanismele sale primordiale.
De aici şi interesul tantricilor pentru sex. Cine se interesează de conştiiţa omului şi de forţa sa vitală, acela automat se opreşte la sex, pentru că sexul este originea a tot ce este viaţă, iubire, interconexiuni. Cel care caută adevărul şi nu se preocupă în mod amănunţit în sexualitate, este cel mult un filosof. Şi toată filozofia este mai mult sau mai puţin lipsită de sens, căci cloceşte ouă goale.
Din cîte ştiu Mulla Nasrudin a fost mare vînător de fuste, dar fără să aibă prea mult succes la femei. Pur şi simplu nu-l plăceau. Tocmai stabilise o nouă întîlnire cu o fată şi de aceea îi ceru prietenului său sfatul: Spune-mi, tu cum precedezi? Tu eşti un adulat al femeilor, şi le ispiteşti mereu cu vraja ta, iar eu rămîn un amăgit. Dă-mi un sfat!  Astăzi mă întîlnesc cu noua mea pasiune pentru prima dată. Divulgă-mi cîteva din secretele tale”.
“Ţine minte trei lucruri”, spune prietenul, “Trebuie să vorbeşti mereu numai despre mîncare, familie şi filozofie”.
Cum adică despre mîncare?”, întreabă Mulla.
Prietenul spune – “Este bine să vorbeşti despre mîncare pentru că atunci fata se simte ca acasă. Toate femeile se preocupă necontenit de mîncare. Ele însele sînt de fapt hrană pentru copiii lor. Ele au hrănit, ca să spunem aşa, întreaga omenire şi de aceea se interesează preponderent de problema mîncării”.
“O.K. – consimţi Mulla, şi de ce să-i vorbesc despre familie?”
Trebuie să-i vorbeşti despre familie, pentru a pune intenţiile tale în lumina cea mai optimă şi despre filozofie, pentru a-i da sentimentul că o consideri inteligentă”.
Astfel Mulla se lansă. De îndată ce o văzu pe fată, o întrebă: “Salut, ţie îţi plac tăiţeii?” Puţin şocată ea răspunde “Nu”!
După aceea Mulla trecu la a doua întrebare – “Ai cumva doi fraţi?“
Fata de-a dreptul uluită, se întreabă oare ce întîlnire dubioasă mai este şi asta şi spuse – “Nu!”
Mulla simţi pentru moment că nu mai are aer, pentru că nu ştia cum să treacă la filozofie, dar după o scurtă ezitare îi veni ideea salvatoare – “Ce părere ai, dacă ai avea doi fraţi crezi că le-ar place tăiţeii?”
Filoyofia este în linii mari o absurditate. Tantra nu se interesează de filozofie, ci de existenţa aşa cum este ea. De aceea Tantra nu se întreabă dacă există Dumneyeu sau eliberare fianlă, dacă există cer sau iad, ci pune doar întrebările de bază asupra vieţii. De aici şi interesul pentru sex şi iubire. Acestea sînt două lucruri fundamentale. Sînteţi născuţi prin asta, deci sînteţi această energie. Sînteţi un joc al energiilor sexuale, nimic altceva, şi atîta timp cît nu pricepeţi modul de avţionare al acestor energii şi nu le depăşiţi, nici nu existaţi. Actualmente nu sînteţi altceva decît energie sexuală. Există posibilitatea să depăşiţi această stare, dar atîta vreme cît nu sînteţi conştienţi de ea şi nu o transcedeţi, nu veţi putea fi mai mult decît atît. Posibilitatea există – dar în stare embrionară şi pentru a face să se dezvolte acest embrion, Tantra se preocupă de sexualitate, iubire, de o viaţă naturală şi firească. Nu poţi cunoaşte niciodată aceste lucruri printr-o atitudine conflictuală. Tantra spune că nu putem cunoaşte prin anti-atitudine, pentru că astfel nu eşti suficient de deschis. Misterele nu se revelează cînd opui rezistenţă, pentru că atunci nu eşti suficient de deschis să receptezi ceva. Atîta vreme cît lupţi împotriva a ceva, te afli în afara lucrului.
Cînd lupţi împotriva sexualităţii tale, eşti în fond despărţit de ea. Numai cînd te dăruieşti sexualităţii tale poţi pătrunde în cele mai adînci mistere ale acestei energii. Atunci devii un “insider”. Doar atunci cînd te dedici unuilucru ţi se deschid perspective nebănuite.
Voi cu toţii v-aţi dăruit sexului, însă abordînd o atitudine mai mult sau mai puţin antagonistă şi de aceea multe taine v-au rămas ascunse. De exemplu, habar n-aveţi de puterile dătătoare de viaţă ale sexualităţii. Ele v-au rămas necunoscute, pentru că ele nu pot fi cunoscute! Pentru aceasta trebuie să devii un “insider”.
Reuşind să înaintăm odată cu valul energiei noastre sexuale, vom ajunge mai devreme sau mai tîrziu la punctul în care să recunoaştem că sexul nu numai că produce o viaţă nouă, dar ne şi dă o viaţă nouă. Actul sexual poate deveni un act dătător de viaţă pentru cei doi iubiţi, dar pentru aceasta trebuie să vă daţi drumul complet. De îndată ce puteţi face asta, vor avea loc transformări enorme la toate nivelele posibile.
Tantra şi Tao ştiu de exemplu, sexul nu poate avea acest efect dăunător de viaţă, dacă se ajunge la pierderea seminţei prin ejaculare. Nu este necesar să ejaculaţi; puteţi renunţa complet la asta. Atît Tantra cît şi Tao spun că ajungi să ejaculezi pentru că opui rezistenţă, în caz contrar devine absolut inutil.
Doi îndrăgostiţi se pot afla într-o profundă unire sexuală, relaxîndu-se, fără să se grăbească să atingă punctul culminant şi deci să ducă treab la bun sfîrşit. Vor putea pătrunde destinşi unul în celălalt. Şi dacă vor reuşi să se relaxeze într-adevăr total, amîndoi vor fi inundaţi de o viaţă nouă şi îmbogăţiţi de unirea lor.
În Tao se spune că poţi să ajungi la vîrsta milenară, dacă ştii să fii complet relaxat în timpul actului sexual. Un bărbat şi o femeie, care împreună sînt profund relaxaţi, care se contopesc, care se dizolvă unul în celălalt – fără nici o grabă, fără nici o crispare – pot experimenta împreună multe lucruri, pot suferi un proces de transformare alchimic, pentru că sucurile vitale, bio-energiile celor doi parteneri se unesc. Numai şi numai prin această întîlnire a două energii contrare – a polului negativ şi pozitiv – doar prin această împreunare profundă devine şi unul şi celălalt mai însufleţit, mai puternic, mai vital.
O astfel de pereche amoroasă poate exista la nesfîrşit fără să îmbătrînească vreodată sufleteşte. Aceste experienţe sînt numai atunci posibile, cînd ai anulat orice urmă de rezistenţă interioară. Pare paradoxal, dar dacă lupţi împotriva propriei sexualităţi şi eşti crispat ejaculezi mai repede, pentru că vrei să scapi cît mai repede posibil de această tensiune.
Cele mai noi cercetări în domeniu au dus la rezultate surprinzătoare. Masters şi Johnson au fost primii cercetători care au analizat procesele din timpul unirii sexuale şi au ajuns la concluzia că 75% din bărbaţi ejaculează prea repede – 75% înainte de a se ajunge la o unire cu adevărat profundă, ei au dat deja afară sămînţa şi au pus astfel capăt actului sexual. Iar 90% din femei nu trăiesc niciodată un orgsm, nu ating niciodată punctul culminant, punctul culminant profund satisfăcător 90% din toate femeile.
De aceea sînt femeile aşa de irascibile şi agresive şi aşa vor rămîne mereu, pentru că nici o formă de meditaţie nu le va ajuta să îşi găsească pacea interiaoră; nici o filozofie, religie sau ideologie nu le va putea face să trăiască liniştite şi mulţumite lîngă partenerul lor. Sînt mînioase şi frustrate. Şi atît ştiinţa modernă cît şi Tantra spun că starea se va menţine aşa, atîta vreme cît femeile nu vor fi satisfăcute prin orgasme profunde. Atîta timp cît asta nu se întîmplă, ele vor fi o continuă problemă pentru întreaga familie. Fiindcă femeilor le lipseşte în permanenţă ceva ele sînt necăjite, puse pe scandal şi în fiecare moment gata de luptă.
Dacă observi că femeia ta este mereu prost dispusă, începe să te gîndeşti un pic la tine. Nu este în fond numai treaba femeii – se prea poate că tu eşti motivul pentru dorinţa ei de scandal. Femeile care nu ajung niciodată la orgasm vor respinge pînă la urmă sexul cu desăvîrşire. Femeile nu încep actul sexual prea uşor şi de aceea trebuie găsite orice mijloace pentru a le îndupleca. Nu au chef. Şi de ce ar avea? Ce să însemne pentru ele sexul, dacă nu le face fericite? Dimpotrivă, la sfîrşit au sentimentul că au fost folosite, exploatate. Îşi închipuie că sînt ca nişte obiecte, pe care le foloseşti, după care le dai deoparte.
Bărbatul este mulţumit, pentru că a scăpat de sămînţa sa, după care se întoarce cu spatele şi adoarme, în timp ce femeia se jeleşte lîngă el ore în şir. Din nou ea a fost doar folosită. Pentru ea experienţa n-a fost în nici un fel satisfăcătoare. Chiar dacă bărbatul, prietenul sau iubitul se simte uşurat, ea se simte total nesatisfăcută.
90% din femei nici nu ştiu ce este acela un orgasm. N-au trăit niciodată punctul culminant, în care tot corpul este cuprins de un asemenea fior de plăcere, încît fiecare fibră vibrează şi fiecare celulă este umplută de viaţă nouă. Ele n-au trăit niciodată aşa ceva, şi asta ca urmare a învăţăturilor anti-sex ale societăţii. Cu toţii au fost educaţi în spiritul acestei atitudini de respingere, iar femeile au fost în aşa fel stăpînite, că au devenit frigide.
Bărbatul îşi termină actul sexual, ca şi cînd ar fi un păcat. Se simte vinovat şi îşi spune – Nu mai ai voie s-o faci”. În timp ce se culcă îl întreabă în tăcere, cum se poate depăşi această cloacă a păcatelor şi poftelor carnale.
Nu este simplu să scapi de toţi acei predicatori şi moralei. Ei sunt deja în dormitor şi vă aşteaptă! Nu sînteţi în doi, ci în trei. Cel puţin un predicator este întotdeauna de faţă şi dacă nu este un mahatma, se uită însuşi Dumnezeu la faptele voastre păcătoase! Imaginea generală a lui Dumnezeu este pur şi simplu aceea a unui voyeur care vă spionează continuu. Această închipuire produce frică şi cînd îţi este frică ajungi la o pierdere precoce a lichidului seminal.
Dacă nu vă este frică şi nu sînteţi crispaţi, ejacularea poate fi amînată ore în şir, chiar zile de-a rîndul. Nu trebuie să ejaculaţi. Într-un acr erotic profund cei doi parteneri se însufleţesc reciproc, astfel că nu mai apare delo necesitatea de a elimina sămînţa. Doi iubiţi pot avea contact unul cu celălalt ani de zile, fără să ajungă la ejaculare; pot fi împreună fără să risipească energie în vreun fel. Se pot relaxa pur şi simplu împreună; trupurile lor se unesc într-o destindere absolută şi se contopesc. Mai devreme sau mai tîrziu sexualitatea lor îşi pierde din irascibilitate. Aşa cum este acum, sexul are loc într-o stare de iritare (agitaţie) – după o astfel de experienţă nu mai este agitaţie, ci relaxare şi o profundă eliberare. Iar aceasta este posibil numai cînd te dedai complet energiei tale vitale, curentului de viaţă propriu – numai atunci poţi să te dăruieşti şi iubitului tău.
Tantra explică, că fiecare poate ajunge acolo şi sugerează căi care să te călăuzescă spre acest sop.
După teoria tantrică nu este bine niciodată să vă culcaţi unul cu celălalt cînd sînteţi foarte excitaţi din punct de vedere sexual. Asta pare absurd, pentru că nu vă culcaţi unul cu celălalt decît cînd sînteţi excitaţi. În mod normal cei doi parteneri se stimulează reciproc atîta timp pînă cînd se pot culca unul cu celălalt. Dar Tantra spune că energia se iroseşte în această excitare. “Iubiţi-vă numai cînd sînteţi într-o stare liniştită, calmă, meditativă. Meditaţi mai întîi împreună şi apoi faceţi dragoste. Iar dacă o faceţi, nu vă repeziţi să vă atingeţi scopul”. Ce vreau să spun cu acest “Nu vă repeziţi să vă repeziţi să vă atingeţi scopul”. Ce vreau să spun cu acest “Nu vă repeziţi să vă atingeţi scopul?” Nu deveniţi agitaţi şi brutali, ca să nu vă risipiţi energia inutil.
Dacă te uiţi la doi oameni în timpul actului amoros, ai senzaţia că se luptă unul cu celălalt. Copiii mici care îşi surprind părinţii în timpul actului erotic, se gîndesc că tata omoară pe mama. Totul pare aşa brutal ca la lupte libere. Nu arată frumos, ci respingător. Ar trebui însă să fie aşa poetic ca un dans într-o armonie deplină. Cei doi iubiţi ar trebui însă să se mişte ca şi cînd ar dansa şi nu ca şi cînd ar lupta unul cu celălalt. Ca şi cînd ar cînta o melodie, care creează o atmosferă în care ei se pot dizolva şi deveni un întreg. La un astfel de joc amoros te destinzi şi asta este Tantra. Tantra nu are nimic comun cu lascivitatea; Tantra este cel mai nesexual lucru care există, deşi se preocupă în mod fundamental de sex.
De fapt nu este de mirare că natura vă revală tainele sale doar în acestă relaxare, în această dăruire. Numai în această stare puteţi percepe ce se întîmplă cu voi şi această percepţie vă va face să recunoaşteţi multe alte conexiuni.
În primul rînd relizezi că sexul are puteri dătătoare de viaţă. Aşa cum se întîmplă însă de obicei, sexul este mai degrabă aducător de moarte, vă irosiţi energia, deveniţi din ce în ce mai mici; aceasta este o moarte lentă. În al doilea rînd sexul devine o formă naturală de meditaţie. Gîndurile voastre au încetat. Fiind deplin relaxaţi cu iubita voastră, încetaţi să gîndiţi, mintea nu mai există, doar inima mai bate. Jocul amoros devine meditaţie la modul cel mai firesc. Dar voi nu ştiţi ce este iubirea; voi ştiţi numai de sex şi de senzaţia aceea neplăcută pe care o ai, dacă-ţi risipeşti energia inutil. După aceea sînteţi deprimaţi şi vă juraţi că de acum înainte o să duceţi o viaţă cumpătată. Dar acest jurămînt se naşte din mînia voastră, din frustrarea voastră şi de aceea nu vă va folosi la nimic.
Un jurămînt te poate ajuta, atunci cînd îl faci într-o stare de spirit relaxată, meditativă. În caz contrar astfel de jurăminte sînt expresia supărării şi a frustrării, nimic mai mult, air pe parcursul a 24 de ore le veţi fi şi uitat. Iarăşi şi iarăşi vă veţi excita sexual, veţi scăpa de această energie din aceeaşi veche obişnuinţă, mereu în acelaşi mod.
După învăţăturile tantrice sexul este cel mai profund lucru care există, pentru că sexul este viaţa însăşi – dar bine înţeles că te poţi interesa de Tantra şi din motive total greşite. Nu vă interesaţi de Tantra din motive false – nicicum nu veţi avea senzaţia, că Tantra este o treabă periculoasă. Atunci vă va fi clar că Tantra vă va schimba întrega viaţă.
Şi Yoga sînt folosite anumite metode tantrice, dar care implică înfruntarea. Tantra aplică aceleaşi metode într-o manieră foarte tandră şi iubitoare, şi aici este marea diferenţă, căci aşa se modifică radical calitatea metodelor respective. Tehnica se schimbă pentru că fundamentul este cu totul altul.
Întrebarea sună aşa:
Care este tema principală, nucleul esenţial al învăţăturii tantrice?”
 Răspunsul este: Tu! Tu eşti tema principală a învăţăturii tantrice, ceea ce eşti acum şi ceea ce există latent în tine, ceea ce eşti şi ceea ce poţi deveni.
Actualmente eşti o fiinţă sexuală şi atîta vreme cît n-o să înţelegi asta în toată profunzimea ei, nu poţi deveni suflet, fiinţă spirituală. Sexualitatea şi spiritualitatea sînt cele două aspecte ale aceleiaşi energii.
Tantra porneşte de la ce sînteţi acum, pe cînd Yoga porneşte de la potenţialul vostru. Yoga începe cu sfîrşitul, pe cînd Tantra cu începutul. Şi este mai bine să începi cu începutul. Întotdeauna este mai bine să începi acolo unde te afli, căci dacă începi cu ţinta îţi provoci singur greutăţi inutile.
Aşa cum eşti, nu ai atins încă scopul, nu ţi+ai îndeplinit încă idealul. Idealul este să devii un Dumnezeu, dar momentan te adli pe scară animală. Şi dacă începi să realizezi acest ideal, îţi împingi animalul din tine la nebunie. Vă osteniţi pur şi simplu degeaba. Tantra spune că trebuie să uitaţi complet idealul vostru despre Dumnezeu. Dacă eşti un animal, atunci înţelege animalul în totalitatea sa şi prin această înţelegere vei deveni Dumnezeu.  Iar dacă prin această cunoaştere tot nu poţi deveni Dumnezeu, mai bine să-ţi scoţi toată treaba din cap. Nu prin idealuri poate fi concretizat potenţialul vostru, ci prin cunoaşterea realităţii.
Deci voi sînteţi tema centrală, esenţa tantrismului. Ceea ce sînteţi acum şi ceea ce aţi putea deveni. Realitatea voastră şi posibilităţile voastre sînt tema principală a învăţăturii tantrice.
Unii oameni sînt derutaţi. În Tantra nu este vorba nici de Dumnezeu, nici de moksha (mîntuire), nici de nirvana şi de aceea se şi întreabă ce fel de religie o mai fi şi asta. În Tantra este mereu vorba despre lucruri pe care le respingeţi şi despre care aţi prefera să nu discutaţi. Cine vrea în fond să se confrunte cu sexualitatea sa ? Toţi sunt de părere că ştiu deja destule pe tema aceasta. Credeţi că ştiţi aceste lucruri, numai că ştiţi să vă reproduceţi ?
Nici un om nu vrea să se preocupe de sex şi în fond este problema fiecăruia. Nici unul nu vrea să se preocupe de iubire, pentru că fiecare se consideră deja un mare suflet iubitor. Dar uitaţi-vă la viaţa voastră ! Ură, ură, ură, nimic altceva, iar ceeea ce numiţi iubire nu este altceva decît un mic respiro de la atîta ură. Uitaţi-vă în jurul vostru în lume, şi atunci veţi vedea ce ştiţi despre iubire!
Un om odată a dorit să-şi facă o îmbrăcăminte simplă. A mers zi de zi la croitor, timp de ase luni pentru a constata că tot nu este gata. După ce în sfîrşit a fost gata, omul a spus croitorului:
Vă rog să-mi explicaţi şi mie cum de a fost posibil ca pentru o îmbrăcăminte atît de simplă să aveţi nevoie de şase luni, în timp ce Dumnezeu a creat pămîntul în numai şase zile ?”
Răspunsul croitorului s-a imprimat pentu totdeauna în memoria bărbatului. Croitorul a spus: “Se prea poate că Dumnezeu a făcut lumea în şase zile, dar uitaţi-vă şi dumneavoastră ce a ieşit!
Uitaţi-vă în jurul vostru. Uitaţi-vă ce aţi făcut din lumea aceasta! Atunci veţi pricepe că nu ştiţi nimic şi că bîjbîiţi în întuneric. Şi fiindcă toţi ceilalţi bîjbîie în întuneric ca şi voi, credeţi că este imposibil să ajungeţi la lumină. Pe voi nu vă nelinişteşte faptul că toţi trăiesc în întuneric, pentru că n-aveţi termen de comparaţie.
Aveţi cu toţii mintea întunecată şi Tantra începe munca cu voi aşa cum sînteţi. Tantra vă edifică asupra trăsăturilor fundamentale ale vieţii, a căror realitate nu poate fi tăgăduită şi dacă totuşi o faceţi, nu vă alegeţi cu nimic.
A doua întrebare:
Cum se poate face din actul sexual stare de meditaţie? Trebuie exersate anumite poziţii?

Poziţiile sînt absolut neimportante, nu despre asta este vorba. Este vorba de atitudinea voastră interioară. Nu interesează poziţia corpului, ci atitudinea conştiinţei. Cine îşi transformă conştiinţa, este posibil să îşi schimbe şi poziţia corporală, pentru că una rezultă din alta, ar poziţiile în sine nu au o importanţă de prim rang.
De exemplu, bărbatul stă în mod normal deasupra femeii şi aceasta este o poziţie egoistă, căci bărbaţii apreciază că sunt în principiu superiori femeilor – ei sînt sexul mai bun şi mai important. Cum ar putea deci sta sub femeie?
Trimiteți un comentariu
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...